#67: April 06, 2010

"Tanara femeie in pat" (Edinburgh) a fost pictata, dupa socoteala mea, putin inainte sau dupa nasterea Corneliei. Istoricii sugereaza ca ar putea fi un fragment luat dintr-o lucrare mai mare reprezentand noaptea nuntii lui Sarah si Tobias. La Rembrandt, un subiect biblic a fost intotdeauna contemporan. Daca este un fragment, cu siguranta Rembrandt l-a terminat, si l-a lasat mostenire privitorilor ca si cea mai intima pictura a femeii sale iubite.

#66: April 03, 2010

Ea era cu zece sau unsprezece ani mai tanara decat el. Cand a murit avea, dupa evidenta picturilor, cel putin patruzeci si cinci de ani, si cand el a pictat-o pentru prima oara, nu putea in niciun caz sa fie mai in varsta de douazeci si sapte de ani. Fiica lor, Cornelia a fost botezata in 1654. Asta inseamna ca Hendrickje a dat nastere fiicei lor in jurul varstei de treizeci de ani.

#65: April 02, 2010

ODATA IN AMSTERDAM

Este ciudat cum istoricii de arta acorda uneori o deosebita atentie, cand incearca sa dateze anumite picturi, "stilului", inventarelor, facturilor, listelor de licitatii si atat de putin la marturia pictata privind varsta modelului. E ca si cum ei nu ar avea incredere in pictor in legatura cu asta. De exemplu, cand incearca sa dateze si sa aranjeze cronologic picturile lui Rembrandt cu Hendrickje Stoffels. Niciun pictor nu a fost mai expert in procesul imbatranirii, si niciun pictor nu a lasat o insemnare mai intima a marii iubiri a vietii lui. Orice ar admite documentatia, picturile arata in mod clar ca iubirea dintre Hendrickje si Rembrandt a durat aproape douazeci de ani, pana la moartea ei, cu sase ani inaintea mortii lui.

#64: April 01, 2010

A vorbi despe promisiunile poeziei ar fi inselator, pentru ca o promisiune se proiecteaza in viitor, pe cand poezia propune exact coexistenta viitorului cu trecutul si prezentul. O promisiune care se aplica si prezentului si trecutului, pe langa viitor, s-ar numi mai potrivit certitudine.

#63: March 30, 2010

Daca poezia vorbeste uneori despre propria-i imortalitate, ipoteza este mult mai cuprinzatoare decat cea a geniului unui anume poet intr-un anume context al istoriei culturale. Nemurirea aici trebuie diferentiata de faima postuma. Poezia poate vorbi despre imortalitate pentru ca se abantoneaza limbajului, in credinta ca limbajul imbratiseaza orice experienta, trecuta, din prezent sau viitor.