miercuri, 7 aprilie 2010

#59: March 25, 2010

Poeziile sunt mai apropiate de rugaciuni, decat de povesti, dar in poezie nu e nimeni in spatele limbajului caruia lumea se inchina. Este limbajul insusi care aude si confirma. Pentru poetul religios, Cuvantul este primul atribut al lui Dumnezeu. In toate cuvintele din poezii intalnim o prezenta inainte sa fie un mijloc de comunicare.

#58: March 23, 2010

Poeziile, indiferent de sfarsit, traverseaza campurile de lupta, ingrijindu-i pe raniti, ascultand monoloagele salbatice ale victoriosilor sau a ingrozitilor. Aduc un fel de pace. Nu prin anestezie sau asigurari usoare, ci prin recunoasterea si promisiunea ca cele intamplate nu pot disparea ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut. Totusi, promisiunea nu este pentru un monument (Cine, fiind inca pe campul de lupta, vrea monumente?) Promisiunea este ca limbajul a confirmat, a oferit adapost trairii care o cerea, care avea imperioasa nevoie.

#57: March 22, 2010

O DATA LA UN POEM

Poeziile, chiar si cele narative, nu sunt similare cu povestile. Toate povestile sunt despre lupte, de un fel sau altul, care se incheie cu victorie si infrangere. Totul conduce spre sfarsit, cand se va dezvalui rezultatul.

#56: March 20, 2010

Uneori, mi-ar placea sa scriu o carte
O carte despre tot ce inseamna timpul
Despre cum nu exista
Cum trecutul si viitorul
Sunt un prezent continuu
Cred ca toti oamenii - aceia in viata
aceia care au vietuit
Si aceia care au sa traiasca-sunt in viata acum.
Mi-ar placea sa descompun acest subiect
Precum un soldat isi demonteaza arma.

scria Yevgeny Vinokurov.

#55: March 18, 2010

Am vazut viitorul ca si cum orbul isi vedea calea prin sat.