miercuri, 2 februarie 2011
#94: May 06, 2010
Inainte sa te cunosc as fi fost incapabil sa denumesc transformarea care avea loc. Azi, la varsta mea inaintata, o numesc - fuziunea iubirii.
#93: May 05, 2010
Cei trei peri aratau foarte diferit. Articularea fiecarei crengi devenise clara, puteam vedea cum se misca fiecare frunza. (Intreaga dupa-amiaza vantul de nord si cel de sud s-au intrecut in brize scurte si blande, putin mai lungi decat o suflare.) Pamantul s-a schimbat sub peri.
#92: May 04, 2010
Cand un om surprinde un animal, sau vice versa, privirea lor exclude pentru un moment orice altceva. Era exact asa, numai ca intre un om si un animal este de obicei egalitatea prezentei, si aici eram eu, constient de o inegalitate. Eram mai putin prezent decat coltul de peisaj care ma privea.
#91: May 03, 2010
Curand dupa aceea am avut impresia ca sunt urmarit. Pentru o clipa am crezut ca este cineva stand pe deal, sau ca un baiat s-a urcat intr-unul din peri. Cel mort era flancat de cei doi vii. Si totusi nimeni nu era acolo.
joi, 23 decembrie 2010
#90: May 02, 2010
Acest colt de peisaj - pe care nu il observasem in mod special inainte - mi-a atras atentia si m-a incantat. M-a incantat ca o anumita fata pe care cineva, trecand pe strada o poate observa, necunoscuta, cu nimic iesita din comun, dar dintr-un motiv sau altul placuta, care denota o viata fiind traita.
#89: May 01, 2010
O DATA INTR-O VIATA
Totul a inceput cu un damb mic, putin mai sus si mai in nord decat campul unde strangeam fanul in capite. Pe acest damb erau trei peri neglijati, doi infrunziti si unul cu lemnul gri, uscat si mort. In spatele lor, cerul albastru cu nori mari si albi.
#88: April 30, 2010
Un marinar primeste o scrisoare
de la o mie de verste indepartare.
Sotia lui i-a scris
ca in casa lor
dincolo de stanci
ea e fericita.
Si aceasta scrisoare a ei,
in serile petrecute cu fete,
in porturi intraductibile,
prin marile lunilor
este cea care il convinge pe marinarul batjocoritor
ca acest voiaj fara sfarsit
se va sfarsi.
#87: April 28, 2010
Limba artei picturale, fiindca este statica, este limba vesniciei. Si totusi lucrurile despre care vorbeste - spre deosebire de geometrie - sunt senzorialul, specificul, efemerul.
#86: April 27, 2010
Nu e posibil ca nemiscare imaginii pictate sa vorbeasca despre vesnicie? Faptul ca picturile sunt profetii ale lor insele fiind privite nu are nicio legatura cu perspectiva avant-gardismului modern, prin care viitorul este mereu razbunatorul profetului neinteles. Ceea ce leaga trecutul, prezentul si viitorul este un substrat, o baza a vesniciei.
#85: April 26, 2010
Termenii explicatiei imi par in acelasi timp prea restrictivi si prea estetici. Trebuie sa fie o virtute in acest contrast: contrastul intre forma pictata nemiscata si modelul viu dinamic.
#84: April 25, 2010
O compozitie muzicala, din moment ce foloseste timp, este obligata sa aiba un inceput si un sfarsit. O pictura are inceput si sfarsit doar in masura in care este obiect fizic: inauntrul reprezentarii ei nu exista nici inceput, nici sfarsit. Asta este ceea ce face posibila compozitia plastica, armonia, forma.
#83: April 23, 2010
A spune ca o pictura anticipeaza experienta momentului in care este privita nu raspunde cu adevarat la aceasta intrebare. Astfel de profetii presupun un interes continuu al imaginii statice. De ce, cel putin pana de curand, o asemenea supozitie era justificata? Raspunsul conventional este acela ca, fiind statica, pictura are puterea de a stabili o armonie vizuala ''palpabila''. Numai ceva ce este nemiscat poate fi compus atat de simultan, si sa fie asadar atat de complet.
miercuri, 22 decembrie 2010
#82: April 22, 2010
Totusi de ce este oare imaginea nemiscata a unei picturi atat de captivanta? Ce impiedica pictura sa fie in mod evident necorespunzatoare- doar pentru ca e nemiscata?
#81: April 21, 2010
Toata picturile terminate, vechi de un an sau de cinci sute, sunt acum profetii primite din trecut despre ce vede spectatorul in fata panzei in acest moment. Uneori profetia este repede epuizata-pictura isi pierde adresa; alteori ramane permanent valabila.
#80: April 20, 2010
Unii pictori au obieceiul de a-si studia munca intr-o oglinda in timp ce lucreaza, cand pictura a ajuns la un anumit stadiu. Ceea ce vad ei este imaginea inversata. Daca sunt intrebati cum ii ajuta asta, ei raspund ca asta le ingaduie sa vada pictura innoita, cu un ochi proaspat. Ceea ce ei observa in oglinda seamana poate putin cu imaginea picturii lor in acel moment din viitor caruia ii este adresata.
#79: April 19, 2010
Daca pictorul este un simplu practicant sau un maestru nu face nicio diferenta acestei adrese a picturii. Diferenta sta in ceea ce reuseste sa ofere pictura: in cat de minutios corespunde momentul privirii ei, cum e el anticipat de catre pictor, cu momentul efectiv al privirii ei de catre alte persoane, cand circumstantele producerii ei (afaceri, moda, ideologie) s-au schimbat.
#78: April 18, 2010
Cand e o pictura terminata? Nu cand corespunde in sfarsit cu ceva ce exista deja- ca si perechea unui pantof- ci cand momentul ideal anticipat de a fi privita este umplut, dupa cum simte sau calculeaza pictorul ca ar trebui sa fie. Procesul lung sau scurt de a picta este de fapt procesul construirii unui astfel de moment. Desigur, momentul-picturii-de-a-fi-privita nu poate fi in intregime anticipat si astfel complet umplut de catre pictura. Cu toate acestea, fiecare pictura este, prin natura ei, adresata unui astfel de moment.
#77: April 17, 2010
In arta Renasterii timpurii, in picturile culturilor non-europene, in anumite lucrari moderne, imaginile implica un anumit pasaj de timp. Privindu-le, spectatorul vede Inainte, In timpul si Dupa. Inteleptul chinez se plimba de la un copac la altul, caruciorul calca copilul, nudul coboara scarile. Totusi imaginile sunt tot statice, cata vreme se refera la lumea dinamica de dincolo de marginile lor, si asta ridica problema intelesului acestui contrast ciudat dintre static si dinamic. Ciudat pentru ca este atat de flagrant, dar si luat drept bun.
marți, 9 noiembrie 2010
#76: April 16, 2010
Unii ar fi tentati sa spuna ca o pictura conserva un moment. Totusi, la o analiza mai amanuntita, aceasta afirmatie este in mod evident falsa. Fiindca momentul unei picturi, spre deosebire de un moment fotografiat, nu a existat niciodata ca atare. Si astfel, despre o pictura nu se poate spune ca pastreaza un moment.
#75: April 15, 2010
O DATA LA O PICTURA
Tablourile sunt statice. Unicitatea experientei de a privi in mod repetat o pictura- pe o perioada de mai multe zile sau mai multi ani- este ca, in mijlocul fluxului, imaginea ramane neschimbata. Desigur ca semnificatia imaginii s-ar putea schimba, ca rezultat al unor evenimente fie istorice, fie personale, dar ceea ce este reprezentat ramane constant. Acelasi lapte curgand din aceeasi cana, valurile marii cu exact aceeasi alcatuire, nesparte, zambetul si fata care nu s-au schimbat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)