#69: April 08, 2010

In ''Femeie in pat'' exista o complicitate intre femeie si pictor. Aceasta complicitate implica in aceeasi masura reticenta si abandon, zi si noapte. Perdeaua patului, pe care Hendrickje o ridica cu mana marcheaza pragul dintre zi si noapte.

#68: April 07, 2010

Sunt si alte picturi ale lui Hendrickje. Inaintea Batsebei de la Luvru sau Femeii pregatindu-se sa faca baie in rau, de la Galeria Nationala din Londra, raman mut. Nu pentru ca geniul picturilor m-ar intimida, ci pentru ca experientele din care deriva si pe care le exprima- dorinta experimentata ca si ceva la fel de vechi ca lumea, tandrete experimentata ca si sfarsitul lumii, ochii care se redescopera la nesfarsit ca si prima oara, iubirea unui trup familiar-toate astea trec de cuprinderea cuvintelor. Nicio alta pictura nu duce atat de abil si puternic spre tacere. Desi,in amandoua, Hendrickje este absorbita de propriile ei actiuni. In viziunea pictorului asupra ei se afla cea mai mare intimitate, dar nu exista o apropiere comuna intre cei doi. Sunt picturi care vorbesc despre iubire, dar nu despre a ei.

#67: April 06, 2010

"Tanara femeie in pat" (Edinburgh) a fost pictata, dupa socoteala mea, putin inainte sau dupa nasterea Corneliei. Istoricii sugereaza ca ar putea fi un fragment luat dintr-o lucrare mai mare reprezentand noaptea nuntii lui Sarah si Tobias. La Rembrandt, un subiect biblic a fost intotdeauna contemporan. Daca este un fragment, cu siguranta Rembrandt l-a terminat, si l-a lasat mostenire privitorilor ca si cea mai intima pictura a femeii sale iubite.

#66: April 03, 2010

Ea era cu zece sau unsprezece ani mai tanara decat el. Cand a murit avea, dupa evidenta picturilor, cel putin patruzeci si cinci de ani, si cand el a pictat-o pentru prima oara, nu putea in niciun caz sa fie mai in varsta de douazeci si sapte de ani. Fiica lor, Cornelia a fost botezata in 1654. Asta inseamna ca Hendrickje a dat nastere fiicei lor in jurul varstei de treizeci de ani.

#65: April 02, 2010

ODATA IN AMSTERDAM

Este ciudat cum istoricii de arta acorda uneori o deosebita atentie, cand incearca sa dateze anumite picturi, "stilului", inventarelor, facturilor, listelor de licitatii si atat de putin la marturia pictata privind varsta modelului. E ca si cum ei nu ar avea incredere in pictor in legatura cu asta. De exemplu, cand incearca sa dateze si sa aranjeze cronologic picturile lui Rembrandt cu Hendrickje Stoffels. Niciun pictor nu a fost mai expert in procesul imbatranirii, si niciun pictor nu a lasat o insemnare mai intima a marii iubiri a vietii lui. Orice ar admite documentatia, picturile arata in mod clar ca iubirea dintre Hendrickje si Rembrandt a durat aproape douazeci de ani, pana la moartea ei, cu sase ani inaintea mortii lui.

#64: April 01, 2010

A vorbi despe promisiunile poeziei ar fi inselator, pentru ca o promisiune se proiecteaza in viitor, pe cand poezia propune exact coexistenta viitorului cu trecutul si prezentul. O promisiune care se aplica si prezentului si trecutului, pe langa viitor, s-ar numi mai potrivit certitudine.

#63: March 30, 2010

Daca poezia vorbeste uneori despre propria-i imortalitate, ipoteza este mult mai cuprinzatoare decat cea a geniului unui anume poet intr-un anume context al istoriei culturale. Nemurirea aici trebuie diferentiata de faima postuma. Poezia poate vorbi despre imortalitate pentru ca se abantoneaza limbajului, in credinta ca limbajul imbratiseaza orice experienta, trecuta, din prezent sau viitor.