#83: April 23, 2010

A spune ca o pictura anticipeaza experienta momentului in care este privita nu raspunde cu adevarat la aceasta intrebare. Astfel de profetii presupun un interes continuu al imaginii statice. De ce, cel putin pana de curand, o asemenea supozitie era justificata? Raspunsul conventional este acela ca, fiind statica, pictura are puterea de a stabili o armonie vizuala ''palpabila''. Numai ceva ce este nemiscat poate fi compus atat de simultan, si sa fie asadar atat de complet.

#82: April 22, 2010

Totusi de ce este oare imaginea nemiscata a unei picturi atat de captivanta? Ce impiedica pictura sa fie in mod evident necorespunzatoare- doar pentru ca e nemiscata?

#81: April 21, 2010

Toata picturile terminate, vechi de un an sau de cinci sute, sunt acum profetii primite din trecut despre ce vede spectatorul in fata panzei in acest moment. Uneori profetia este repede epuizata-pictura isi pierde adresa; alteori ramane permanent valabila. 

#80: April 20, 2010

Unii pictori au obieceiul de a-si studia munca intr-o oglinda in timp ce lucreaza, cand pictura a ajuns la un anumit stadiu. Ceea ce vad ei este imaginea inversata. Daca sunt intrebati cum ii ajuta asta, ei raspund ca asta le ingaduie sa vada pictura innoita, cu un ochi proaspat. Ceea ce ei observa in oglinda seamana poate putin cu imaginea picturii lor in acel moment din viitor caruia ii este adresata. 

#79: April 19, 2010

Daca pictorul este un simplu practicant sau un maestru nu face nicio diferenta acestei adrese a picturii. Diferenta sta in ceea ce reuseste sa ofere pictura: in cat de minutios corespunde momentul privirii ei, cum e el anticipat de catre pictor, cu momentul efectiv al privirii ei de catre alte persoane, cand circumstantele producerii ei (afaceri, moda, ideologie) s-au schimbat. 

#78: April 18, 2010

Cand e o pictura terminata? Nu cand corespunde in sfarsit cu ceva ce exista deja- ca si perechea unui pantof- ci cand momentul ideal anticipat de a fi privita este umplut, dupa cum simte sau calculeaza pictorul ca ar trebui sa fie. Procesul lung sau scurt de a picta este de fapt procesul construirii unui astfel de moment. Desigur, momentul-picturii-de-a-fi-privita nu poate fi in intregime anticipat si astfel complet umplut de catre pictura. Cu toate acestea, fiecare pictura este, prin natura ei, adresata unui astfel de moment. 

#77: April 17, 2010

In arta Renasterii timpurii, in picturile culturilor non-europene, in anumite lucrari moderne, imaginile implica un anumit pasaj de timp. Privindu-le, spectatorul vede Inainte, In timpul si Dupa. Inteleptul chinez se plimba de la un copac la altul, caruciorul calca copilul, nudul coboara scarile. Totusi imaginile sunt tot statice, cata vreme se refera la lumea dinamica de dincolo de marginile lor, si asta ridica problema intelesului acestui  contrast ciudat dintre static si dinamic. Ciudat pentru ca este atat de flagrant, dar si luat drept bun.