#37: February 23, 2010

Cu toate acestea, fara haine, intr-o baie publica, unui politist sau ofiter nu ar fi avut dificultati in a-si da seama ca sunt muncitori. Chiar daca cei cinci si-ar tine ochi intredeschisi, incercand sa isi mascheze expresia, sa simuleze o indiferenta laudabila, clasa lor sociala ar fi in continuare evidenta. Chiar si cu ajutorul magic al unui duh inchipuit, de o arta desavarsita, ca expresia tipica a ibovnicei unui speculant- o expresie de sarm indulcit, indiferenta idulcita si lacomie- felul in care isi tin capetele i-ar trada, totusi.

#36: February 22, 2010

Fiecare este, cu siguranta el insusi ca si cum ar fi vazut de mama sa. Unul e chel, unul are parul cret, doi sunt subtiri si musculosi, unul are umerii lati. Toti poarta pantaloni ieftini si jachete. Aceste haine sunt in aceleasi relatii cu costumele burghezilor,ca si cocioabele din zona marginasa unde locuiesc cei cinci in comparatie cu vilele cu mobila franceza in care locuiesc sefii si comerciantii.

#35: February 21, 2010

Fotografia care sta pe masa inaintea mea a devenit incriminatoare. Mai bine sa nu o printez- chiar si la mii de mile distanta de Turcia. Ea arata sase barbati stand in linie intr-o camera cu lambriuri de lemn undeva in suburbiile Ankarei. Poza a fost facuta dupa o intalnre a unui comitet politic, acum 2 ani. Cinci dintre ei sunt muncitori. Cel mai batran are in jur de cincizeci de ani, si cel mai tanar in jur de douazeci,

#34: February 19, 2010

Pulsul mortilor,

la fel de interminabil

de constant ca si tacerea

care ascunde umflatura.

Ochii mortilor,

scrijeliti in palmele noastre,

in timp ce mergem pe acest pamant

care ascunde umflatura.

#33: February 18, 2010

Unde este Tony Goodwin Acum? Moartea lui a proclamat ca el nu mai poate fi prezent niciunde: ca el a incetat sa existe. Fizic, asta e adevarat. Acum doua saptamani, ei ardeau frunze in livada. Merg prin cenusa cand merg inspre sat. Cenusa e cenusa. Viata lui Tony apartine acum, din punct de vedere istoric, trecutului. Fizic corpul lui, simplificat prin arderea carbonului, re-intra in procesul lumii. Carbonul este premisa obligatorie pentru orice forma de viata,sursa a materiei organice. Imi spun lucrurile astea, nu pentru a inventa o alchimie amagitoare a imortalitatii, ci ca sa imi amintesc ca este viziunea mea asupra timpului care este examinata pe toate partile, fara remuscari de catre moarte. Nu are rost sa folosim moarte ca sa ne simplificam. Tony nu mai face parte din veriga timpului locuit de cei care i-au fost, pana nu demult, contemporani. El este pe circumferinta acestei verigi (nu un cerc, ci o sfera) ca si diamantele si amibele. Si totusi, el face parte si din veriga celor morti. Ei sunt acolo, tot ce nu sunt cei vii. Mortii fac parte din imaginatia celor vii. Si pentru cei morti, diferit de cei vii, circumferinta sferei nu este nici frontiera, nici bariera.

#32: February 17, 2010

Suntem amandoi naratori. Intinsi pe spate, ne uitam la cerul noptii.

#31: February 16, 2010

Sa fii conceput era o chemare sa iesi in fata, sa iei o forma. Cu toate acestea, aceasta existenta precedenta, desi fara forma, nu era nici vaga, nici neutra. (Ma refer la genul neutru, deoarece aceasta existenta avea o incarcatura sexuala, acea a unei sexualitati nediferentiate) Nu aveam un loc al meu, si eram atat de inocent. Eram lipsit de trasaturi, si atat de invulnerabil. Dar eram atat de fericit. Singura imagine a acestei fericiri, singura contrabanda pe care am putut-o aduce pe furis peste frontiera trezirii a fost, nu o imagine cu mine-pentru ca asta cu siguranta nu exista de cealalta parte a frontierei- ci o imagine a unui lucru asemanator cu mine: suprafata plata a unei roci, o piatra peste care un firicel de apa curgea neincetat.

#30: February 15, 2010

Eram in acea stare intre trezire si somn. De acolo poti sa te abati inspre oricare din cele doua. Poti sa intri intr-un vis sau sa iti deschizi ochii, fiind constient de corpul tau, de camera, de ciorile croncanind in zapada afara. Ceea ce deosebeste aceasta stare de cea a unei complete treziri, este ca nu exista nicio distanta intre cuvant si inteles. Este locul primei denumiri. Si de acolo m-am vazut inainte de nastere, cu mai mult de noua luni inainte de nastere. Viata care urma sa vina in uter era mai departe, probabil decat este moartea acum.

#29: February 14, 2010

Sunt mereu constient ca, daca imi deschid ochii, fetele vor disparea imediat, vor deveni absente. Ceea ce este mai putin clar pentru mine este ce se intampla atunci cand inchid ochii. Sunt eu cel care trece bariera care in mod normal le exclude, sau sunt ele cele ce o trec? Ele apartin trecutului. Siguranta cu care stiu asta, nu are legatura cu hainele sau "stilul" fetelor. Ele apartin trecutului pentru ca sunt moarte, si stiu asta din cauza modului in care se uita la mine. Se uita la mine cu ceva ce aduce a apreciere.

#28: February 13, 2010

Expresia, desi modificata de caracterul si varsta fetei, este mereu asemanatoare. Intensitatea n este o problema de emotie, de placere sau durere. Se uita fix la mine si fara cuvinte, numai prin expresia ochilor, afirma realitatea existentei. Ca si cum privirea mea ar striga un nume, si fata, intorcandu-mi privirea ar raspunde "Prezent!"

#27: February 12, 2010

Niciuna din aceste fete nu imi este familiara. De obicei sunt destul de nemiscate, dar nu sunt imagini statice, sunt in viata. Ele sunt ca si fetele unor oameni care gandesc. Si, in mod clar nu sunt constiente ca le vad. Si totusi, sunt capabil sa le fac sa se uite la mine. "Sa le fac", e probabil un termen prea dur: asta nu necesita un efort mare din partea mea. In loc sa ma uit pur si simplu la un grup de fete, trebuie sa ma concentrez asupra uneia anume si atunci el sau ea, cum se intampla des si in viata reala, imi intoarce privirea. Distanta dintre noi e in mod normal de trei sau patru metri, dar cand o fata imi intoarce privirea, privirea lui sau a ei este, intensitatea privirii este de parca fetele noastre ar fi la cativa centimetri departare.

#26: February 11, 2010

Odata, am asociat experienta asta cu un prieten. El spunea ca e sigur ca trebuie sa fie legat de faptul ca in timpul vietii mele-aveam cam 30 de ani cand mi s-a intamplat asta- ma uitam si ma concentram asupra a mii de picturi. Asta e foarte verosimil, dar ocoleste adevarata problema, pentru ca, pana nu demult, principala functie a picturii a fost sa descrie, sa creeze un prezent continuu, ceea ce in curand urma sa fie absent.

#25: February 10, 2010

De multe ori, cand inchid ochii, fete apar inaintea mea. Ceea ce e remarcabil la ele, este claritatea lor. Fiecare fata are claritatea unei gravuri.

#24: February 9, 2010

Astfel, oamenii locuiesc intr-o dimesiune temporala. Viata sociala care oferea altadata o anumita constanta, este acum garantul instabilitatii. Data fiind conditia actuala a lumii, asta ne ofera o promisiune. Dar in acelasi timp, asta inseamna si ca oamenii se simt mai singuri decat obisnuiau, inainte de enigma celor doua timpuri a vietii lor. Nicio valoare sociala nu intretine timpul constiintei. Sau, mai exact nicio valoare sociala acceptata nu face asta. In anumite conditii-ma gandesc la Che Guevarra- constiinta revolutionara indeplineste acest rol intr-o maniera noua.

#23: February 8, 2010

De la Revolutia Franceza, istoria si-a schimbat rolul. Daca odata era protectorul trecutului: acum a devenit moasa viitorului. Nu mai vorbeste despre constanta, ci mai curand despre legile schimbarii care nu cruta nimic. Peste tot, istoria e vazuta ca un progres, uneori unul socio-politic, si un continuu proces tehnologic. Istoria ofera, in mod just speranta celor disperati, efortul in lupta pentru dreptate.(In tarile din Lumea a Treia, pe cand secolul se apropie de sfarsit, aceasta speranta isi uneste tot mai des fortele cu credintele religioase) Intr-o lume a celor relativ bogati, solicitarea unica si avida a istoriei a devenit una invechita.

#22: February 7, 2010

Cand in 1872, Marx scria:"O naluca vaneaza Europa-fantoma comunismului. Toate Puterile vechii Europe au aderat unei sfinte aliante pentru a alunga acest duh: Papi si Tari, Metternich si Guizot, Radicalii si Spionii politiei germane" facea un dublu anunt. Prea temuta revolutie, la fel cum le e frica de ea si astazi. Al doilea anunt era de alt ordin. Era un memento cum ca orice societate moderna este constienta de propria ei efemeritate.

#21: February 5, 2010

Rau susurand

imbratiseaza ceata

pentru inca un moment.

Piscurile canta

cerului.

Opreste-te si asculta

masinile de muls

proiectate sa suga precum viteii.

In primul val de caldura,

dealurile impadurite isi calculeaza

caracterul abrupt.

Soferul de camion urmeaza

drumul spre trecatoarea care conduce

in mod suprinzator

cu familiaritatea ei

spre o alta patrie.

Curand iarba va fi

mai calda

decat coarnele vacii.

Uluirea vine

inspre noi

calaret insotind moartea si nasterea.

#19: February 4, 2010

In realitate, noi suntem mereu prinsi intre doua timpuri: acela al trupului si acela al constiintei. De aici distinctia facuta in alte culturi intre corp si suflet. Sufletul e primul, si mai presus de toate, pozitia unui alt timp.

#17: February 2, 2010

Primul timp se intelege singur. De aceea animalele nu au probleme filosofice. Al doilea timp a fost inteles in moduri diferite, in perioade diferite. Este cu adevarat prima sarcina a unei culturi sa propuna o intelegere a timpului constiintei, a relatiilor trecutului cu viitorul, realizate astfel.

#18: February 3, 2010

Explicatia oferita de cultura europeana contemporana-care in cursul utimelor doua secole a marginalizat din ce in ce mai mult alte explicatii- este aceea care construieste o lege uniforma, abstracta si uniliniara a timpului aplicata tuturor intamplarilor, si conform careia toate "timpurile" pot fi comparate si potrivite. Aceasta lege afirma ca Marele Plug si foametea apartin aceluiasi calcul, indiferent amandurora. De asemea, constiinta umana este privita ca un eveniment avand un cadru temporal, ca si oricare altul. Astfel, o explicatie a cui ii revine sarcina de a "explica" timpul constiintei, trateaza aceasta constiinta ca si cum ar fi la fel de pasiva ca un strat geologic. Daca omul modern, a devenit adesea o victima a propriului lui pozitivism, procesul incepe aici prin negarea sau abolirea timpului creat de evenimentul constiintei.

#16: February 1, 2010

Omul este unic in masura in care este constituit din doua evenimente.Evenimentul organismului lui biologic- aici fiind ca si testoasa si iepurele-si al constiintei lui. Astfel, in om doua timpuri coexista, corespunzatoare celor doua evenimente. Tmpul in care este conceput, creste, se maturizeaza, imbatraneste, moare. Si cel al constiintei.

#15: January 31, 2010

Anvergura vietii unui iepure de camp, pe de o parte, si a unei broaste testoase pe de alta parte este stabilit in celulele lor. Durata probabila a vietii este dimensiunea structurii ei organice. Nu exista mod de a compara timpul iepurelui cu cel al testoasei, cu exceptia folosirii unor abstractii care nu au legatura cu niciunul. Omul a introdus aceasta abstractie si a organizat o cursa pentru a descoperi care din cei doi va ajunge primul la linia de final.