#27: February 12, 2010

Niciuna din aceste fete nu imi este familiara. De obicei sunt destul de nemiscate, dar nu sunt imagini statice, sunt in viata. Ele sunt ca si fetele unor oameni care gandesc. Si, in mod clar nu sunt constiente ca le vad. Si totusi, sunt capabil sa le fac sa se uite la mine. "Sa le fac", e probabil un termen prea dur: asta nu necesita un efort mare din partea mea. In loc sa ma uit pur si simplu la un grup de fete, trebuie sa ma concentrez asupra uneia anume si atunci el sau ea, cum se intampla des si in viata reala, imi intoarce privirea. Distanta dintre noi e in mod normal de trei sau patru metri, dar cand o fata imi intoarce privirea, privirea lui sau a ei este, intensitatea privirii este de parca fetele noastre ar fi la cativa centimetri departare.