#60: March 26, 2010

Totusi, poezia foloseste aceleasi cuvinte si, mai mult sau mai putin aceeasi sintaxa ca si, sa spunem, raportul general anual al unei companii multinationale. (companii care pregatesc pentru profit unele dintre cele mai teribile campuri de batalie ale lumii moderne) Cum poate poezia sa transforme limbajul astfel incat, in loc sa comunice pur si simplu informatii, ea asculta si promite si indeplineste rolul unui zeu?

#59: March 25, 2010

Poeziile sunt mai apropiate de rugaciuni, decat de povesti, dar in poezie nu e nimeni in spatele limbajului caruia lumea se inchina. Este limbajul insusi care aude si confirma. Pentru poetul religios, Cuvantul este primul atribut al lui Dumnezeu. In toate cuvintele din poezii intalnim o prezenta inainte sa fie un mijloc de comunicare.

#58: March 23, 2010

Poeziile, indiferent de sfarsit, traverseaza campurile de lupta, ingrijindu-i pe raniti, ascultand monoloagele salbatice ale victoriosilor sau a ingrozitilor. Aduc un fel de pace. Nu prin anestezie sau asigurari usoare, ci prin recunoasterea si promisiunea ca cele intamplate nu pot disparea ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut. Totusi, promisiunea nu este pentru un monument (Cine, fiind inca pe campul de lupta, vrea monumente?) Promisiunea este ca limbajul a confirmat, a oferit adapost trairii care o cerea, care avea imperioasa nevoie.

#57: March 22, 2010

O DATA LA UN POEM

Poeziile, chiar si cele narative, nu sunt similare cu povestile. Toate povestile sunt despre lupte, de un fel sau altul, care se incheie cu victorie si infrangere. Totul conduce spre sfarsit, cand se va dezvalui rezultatul.

#56: March 20, 2010

Uneori, mi-ar placea sa scriu o carte

O carte despre tot ce inseamna timpul

Despre cum nu exista

Cum trecutul si viitorul

Sunt un prezent continuu

Cred ca toti oamenii - aceia in viata

aceia care au vietuit

Si aceia care au sa traiasca-sunt in viata acum.

Mi-ar placea sa descompun acest subiect

Precum un soldat isi demonteaza arma.

scria Yevgeny Vinokurov.

#55: March 18, 2010

Am vazut viitorul ca si cum orbul isi vedea calea prin sat.

#54: March 16, 2010

Barbatii si femeile in fata la Mairie, unde tricolorul era in vant, erau acum o imagine in mintile urmasilor lor. Ei au capatat misterul si stabilitatea trecutului. Ei au atins un fel de nedesavarsire completa. Ei asteptau sa fie completati de cunoasterea si actiunile urmasilor. Si, in acelasi timp erau completi pentru ca se completasera singuri : nu puteau face mai mult.