#9: January 25, 2010

De data asta, era numai ratoiul, imobil, in mijlocul drumului, miscand praful cu laba, cu capul plecat. Mi-a luat cam un minut pana sa realizez ca el era in spatele ratei, care era complet invizibila. De cateva ori aripile ei intinse au aparut sub picioarele lui, inainte sa se aseze din nou in praf. Apasarile lui au devenit mai rapide. Intr-un final, ajungand la apogeu, ratoiul cazu de pe rata, si ea deveni vizibila. El cazu de pe ea oblic pe drum. El cazu ca si cand ar fi fost impuscat, intins pe o parte. Un mic sac gri in forma de pasare cazu inert in praf ca si cum ar fi fost plin de plumb. Ea se uita in jur, se ridica in picioare, dadu din aripi, isi intinse gatul si pleca, increzatoare ca acum ratustele o sa o gaseasca.